Eroi de campanie

Candidaţii pentru alegerile locale fac eforturi supraomenesti să ne explice cum vor degaja ei circulaţia din Bucuresti, cum vor prelungi liniile de metrou, cum vor planta panseluţe si arbusti ornamentali, cum vor stârpi câinii vagabonzi sau cum îi vor înfia pe toţi, în funcţie de cine ascultă mesajul, cum vor avea grijă de reţelele de apă, gaz, canalizare si chiar de locuinţe pentru tineri, ce să mai vorbim despre parcuri, locuri de parcare, zone de agrement, cercuri de poezie si teatru.
Fiecare se crede un erou prezent sau în devenire si unicul în stare să rezolve problemele orasului/oraselor. Cei care încing atmosfera pentru a ajunge presedinţi de Consilii Judeţene sunt si mai porniţi. Noii baroni locali, cum i-a denumit presa, au planuri măreţe si obiective pe măsură. Staff-urile le sunt îndrăzneţe, la fel ca si ideile de campanie
, care se zbat între lipsă de imaginaţie si mult prea multă imaginaţie, atunci când e vorba de lovituri sub centură.
În general, motivele pentru care se lovesc ei, candidaţii, între ei sunt de natură financiară. Se acuză reciproc de faptul că au aprobat construcţii ilegale, că au distrus parcuri, că au măsluit licitaţii, că au retrocedat pe ochi frumosi sau că n-au retrocedat si, iată, lucrările s-au blocat. Acuzele pornesc de la mize de sute de mii de euro si ajung până la zeci, sute de milioane de euro, în funcţie de bugetul local disponibil si de mărimea urbei în discuţie.
În presa mondenă, ca să nu-i zic de scandal, apar subit fotografii cu diferiţi contracandidaţi care iau amical masa împreună, după ce si-au scos ochii la vreun talkshow. Ori cu masinile de lux sau „prietenele“ altor candidaţi, mai puţin vigilenţi. În campanie sunt angrenaţi si soţii, copii, bone, mame, meniurile tinereţii, prieteni de-o viaţă ori unii inventaţi, pentru ca strategia de marketing
să fie cât mai cu moţ si cât mai diferită de a celorlalţi.
Si mai sunt si poreclele. Mulţi apelează la astfel de trucuri pentru a se prezenta în chipuri noi, reinventate, revizuite, restaurate, renăscute. Nimeni nu mai e cum a fost si cum îl stim. În general, candidează oameni noi sau, dacă totusi mizează pe statornicie, noi sunt măcar conceptul, starea.
Eroii acestor zile de campanie sunt doar alegătorii. Ascultătorii. Cititorii. Telespectatorii. Cei bombardaţi cu fluturase, balonase, flayerase, sloganuri si clipuri si nimicuri. Cei care, în singurătatea cabinei de vot, vor sti să facă abstracţie, înţelept, de cei care au ţipat mai tare, de cei care au minţit mai abil, de cei care s-au prefăcut ce nu sunt. Vor încerca să separe bobul de neghină,