Un sfert dintre romani vor case, doar 400.000 si le vor permite

50% din potentialii cumparatori de locuinte sunt persoane tinere cu venituri mici, dar cu perspectiva de crestere.

» In Romania oferta de locuinte va acoperi cererea de piata
peste 32 de ani, estimeaza economistii UniCredit Group.

Pentru urmatorii zece ani, 25% din romani au intentia sa-si achizitioneze o proprietate imobiliara. Insa, conform unui studiu privind piata imobiliara rezidentiala, realizat de economistii UniCredit Group, doar 7,5% din cei care intentioneaza sa-si cumpere o locuinta sunt si solvabili daca se ia in considerare venitul declarat. Piata imobiliara din Romania se adreseaza in prezent unui segment de populatie cu venituri mari, in conditiile in care in Bucuresti media pretului la apartamentele vechi este de 2.177 euro/mp, iar la cele noi 2.475 euro/mp, la un venit mediu brut de 407 euro/luna.


35.000 de locuinte in zece ani
"Numarul mare de potentiali cumparatori, respectiv 50%, este reprezentat de persoane tinere, sub 29 de ani, cu venituri mici, dar cu perspectiva de crestere", se precizeaza in studiul UniCredit Tiriac Bank. Numarul celor care isi permit sa achizitioneze o proprietate imobiliara ar putea fi insa afectat in perioada urmatoare daca se ia in considerare cresterea costului de finantare, care va tempera cererea. Radu Zilisteanu, purtator de cuvant al Asociatiei Romane a Agentiilor Imobiliare, apreciaza ca procentul de 7,5% din romani care au potential de finantare necesar pentru achizitionarea unei proprietati "este incurajator" si aproape dublu fata de acum doi ani. "Daca comparam cu anul 2006, cand se estima ca doar 150.000-200.000 de persoane erau in situatia de a avea cereri solvabile, cifra de 400.000 de romani care au acum posibilitatea sa plateasca o casa este una foarte buna. Ramane de vazut ce se va intampla in perioada urmatoare cu cei care se califica la limita in baza veniturilor si vor fi afectati de scumpirea creditelor. Este posibil ca numarul cererilor solvabile sa scada", a declarat Zilisteanu.
"Majorarea costurilor de refinantare ale bancilor, combinata cu cresterea nevoii de finantare externa si deprecierea monedei nationale pot conduce la un risc mai ridicat si la o deteriorare gradata a capacitatii de finantare a populatiei", a precizat ieri economistul-sef al UniCredit Tiriac Bank, Rozalia Pal.


In Romania, potrivit studiului economistilor de la UniCredit Group, oferta de locuinte va ajunge sa acopere cererea intr-un interval de 32 de ani, piata locala fiind pe ultima pozitie dintr-un total de noua tari din Europa Centrala si de Est. In perioada 2005-2007, au fost finalizate in medie 1,8 locuinte la o mie de locuitori, iar proiectele existente doar in Capitala ar putea aduce 35.000 de unitati noi in urmatorii 7-10 ani. Suprafata utila medie a unei locuinte este in Romania de 62 de metri patrati, fata de media din Europa Centrala si de Est de 63 de metri patrati si de 87 de metri patrati in Uniunea Europeana. De asemenea, in Romania locuintele au in medie 2,6 camere, la fel ca in Ungaria, nivel care este insa sub media din regiune, de 2,8, si din UE - de 4,2 camere.

Actiunile bancilor americane, in picaj

Scaderea stocurilor de petrol, comentariile FED privind dobanda de referinta si temerile privind inflatia au provocat miercuri noi scaderi pe bursele americane.

Rezerva Federala (FED) a dat publicitatii
minuta reuniunii Comitetului de Politica Monetara din 29/30 aprilie. Cativa dintre membrii Comitetului au estimat ca este neavenita o reducere a dobanzii de interes doar din cauza unor simple presupuneri de incetinire a economiei. In alta ordine de idei, FED a revazut cifrele referitoare la cresterea ratei inflatieipentru 2008 intre 0,3 pana la 1,2% fata de 1,3 pana la 2% calculate anterior.

Indicele S&P 500 a pierdut miercuri 22,69 puncte, sau 1,6%, pana la 1.390,71. Indicele Dow Jones Industrial Average a scazut cu 1,8 % pana la 12.601,19, iar indicele Nasdaq Composite Index s-a depreciat cu 1,8 %, pana la 2.448,27. Titlurile Boeing au cazut cu 4,86 % pana la cotatia de 81 de dolari. Actiunile companiilor financiare
au fost si ele afectate, astfel Citigroup a pierdut 4,8 % pana la 21,06 dolari, pe cand Bank of America s-a depreciat cu 2,2 % pana la cotatia de 34,63 de dolari si JPMorgan a scazut cu 2,9 % pana la 42,42 dolari. Activitatea comerciala din sectorul imobiliar american a scazut in primele trei luni ale anului si va avea in continuare aceeasi tendinta, potrivit datelor publicate, miercuri, de un grup comercial de pe segmentul imobiliar. Indicele Asociatiei Nationale a Agentilor Imobiliari pentru activitatea comerciala a coborat cu 0,7%, marcand a treia scadere trimestriala consecutiva. Hewlett-Packard (HP), cel mai mare producator de computere
personale, a obtinut in primul semestru al anului fiscal, incheiat la 30 aprilie, un profit net de 4,19 miliarde dolari, in urcare cu 26% fata de aceeasi perioada din 2007, si un avans de 12% al veniturilor, la 56,73 miliarde dolari.

Pretul petrolului a depasit pentru prima data nivelul de 135 dolari/baril, pe fondul deprecierii dolarului si al temerilor legate de rezervele mondiale.

"Cresterea continua a pretului petrolului este suficienta pentru a raci entuziasmul pietelor bursiere", sublinia
Patrick O'Hare, analist la Briefing.com. "Aceasta este ca o taxa indirecta asupra consumului care va slabi cresterea economica in ansamblu si in plus pretul energiei
va incepe serios sa erodeze putina disponibilitate pe care consumatorul o mai are pentru a cheltui" ,a conchis Frederic Dickson, analist la DA Davidson.

Turiştii străini ar putea dubla profitul agenţiilor româneşti

Turiştii străini pot dubla profitul şi cifra de afaceri
a agenţiilor româneşti. O ocazie pe care operatorii din turism ar trebui să nu o rateze şi să se concentreze pe atragerea unui număr cât mai mare de vizitatori din străinătate. Aceasta este părerea preşedintelui ANAT, Dragoş Anastasiu, exprimată la Forumul Ospitalităţii.

Palatul Ştirbey readus la viaţă; urmează profitul

alatul Ştirbey reintră în circuitul cultural al Bucureştiului. Însă, de data aceasta, este vorba şi despre o afacere care se anunţă destul de profitabilă. Societatea Bucharest Arena a achiziţionat şi, mai apoi, a renovat Palatului Ştirbey, acolo unde vor fi organizate de acum înainte diverse reuniuni. Este practic startul unei afaceri în domeniul organizării de evenimente pentru Bucharest Arena.
Bucharest Arena este o societate înfiinţată în urmă cu un an şi jumătate şi se va ocupa de organizarea de evenimente. "Bucharest Arena este o firmă cu profesionişti în domeniul organizării de evenimente . Este prima investiţie de amploare într-un domeniu pe care nu îl găsim în nomenclaturi de meserii", spune Dan Cociş, acţionar Fondator Bucharest Arena.

Pentru a-şi asigura succesul, firma a hotărât să achiziţioneze un spaţiu propriu, Domeniul Ştirbey, care să corespundă tuturor cerinţelor din piaţa. "Este primul centru pentru organizare de evenimente în cadru natural
, 24 hectare. O investiţie care, cel puţin în cadrul ăsta, depăşeşte 40 de milioane de euro",a mai declarat Cociş.

Targetul este de 1000 de evenimente pe an, iar la momentul inaugurării, firma
avea deja 100 de contracte. Investiţia făcută în proiect de ridică la 7 milioane de euro în ultimele 11 luni, iar în următorii 2-3 ani se urmăreşte investirea a peste 40 de milioane de euro. Achiziţionarea domeniului a costat nu mai puţin de 9 milioane de euro.

Încrederea în investiţia făcută este dată mai ales din exemplele la nivel internaţional. "În Germania, de exemplu, cifra de afaceri este de 50 de miliarde de euro în organizarea de evenimente. Sigur ca acest val vine şi la noi, din dorinţa marilor companii de a căuta locaţii noi", crede Cociş.

Rău-platnicul român tipic e bărbat, are 35 de ani şi e în zodia Leului

Una din cinci restanţe este mai veche de doi ani 9% din volumul total al datoriilor a fost fost acumulat pe cardurile de credit Majoritatea românilor care înregistrează în prezent datorii la instituţiile de creditare s-au născut în zodia leului, nu au studii superioare şi au aproximativ 35 de ani, potrivit unei analize Coface România. Numărul mediu de zile după care aceştia îşi plătesc restanţele urcă până la 90, în timp ce valoarea debitului pe care băncile trebuie să-l recupereze de la ei este de 820 de euro. Cei mai mulţi rău-platnici figurează cu restanţe la un singur credit, 64% dintre sumele neplătite la timp reprezentând ratele
pentru creditele de nevoi personale, în timp ce datoriile acumulate pe cardurile de credit se apropie de 9%, de aproape două ori mai mult decât în 2007. Din datele Coface mai reiese că datornicul are domiciliul în Capitală. „Bucureştenii cunosc mai bine legile, ştiu cum şi pentru cât timp se pot sustrage de la plata datoriilor, motiv pentru care recuperarea acestora se realizează mai greu”, a declarat pentru Gândul Alexandra Rusen, team leader în cadrul departamentului de colectare al Coface România. Femeile acumulează restanţe la vârste mai înaintate Portretul-robot al femeii rău-platnice nu se îndepărtează foarte mult de cel general, singurele diferenţe notabile înregistrându-se în dreptul vârstei, al sumei restante, dar şi al zodiei. Aceasta datorează în medie 680 de euro, are 41 de ani şi este născută în prima parte a lunii aprilie, sub zodia Berbecului. Explicaţia pentru valoarea mult mai mică a restanţelor este pusă pe seama veniturilor salariale mai scăzute, ceea ce nu le permite femeilor să acceseze credite a căror valoare să fie apropiată cu cele contractate de bărbaţi. În plus
, cel de-al doilea credit al familiei este făcut pe numele femeii, astfel explicându-se şi vârsta mai înaintată a debitoarei. Potrivit statisticilor, aproximativ 78% din volumul total al sumelor datorate sunt în lei, deşi mai bine de 9 din 10 rău-platnici au contractat un credit în moneda naţională. Altfel spus, românii care s-au împrumutat în valută, cu precădere în euro, au şi cele mai mari restanţe. În altă ordine de idei, 63% dintre debite au o vechime mai mică de şase luni, în timp ce una din cinci restanţe are un istoric de cel puţin doi sau trei ani. Băncile au externalizat creanţe în valoare de 121 milioane euro Anul trecut, agenţiile de colectare a creanţelor au semnat un număr de 15 contracte de recuperare, 12 cu instituţii bancare, două cu companii de telefonie şi una cu o societate de asigurări, a căror valoare totală se apropie de 140 milione euro. Din această sumă, 121 milioane euro trebuie recuperată de la 140.000 de clienţi ai băncilor. Un număr similar de restanţieri l-au înregistrat şi companiile de telecomunicaţii, valoarea creanţelor de recuperat în numele acestora fiind doar de 13,4 milioane euro.

Eroi de campanie

Candidaţii pentru alegerile locale fac eforturi supraomenesti să ne explice cum vor degaja ei circulaţia din Bucuresti, cum vor prelungi liniile de metrou, cum vor planta panseluţe si arbusti ornamentali, cum vor stârpi câinii vagabonzi sau cum îi vor înfia pe toţi, în funcţie de cine ascultă mesajul, cum vor avea grijă de reţelele de apă, gaz, canalizare si chiar de locuinţe pentru tineri, ce să mai vorbim despre parcuri, locuri de parcare, zone de agrement, cercuri de poezie si teatru.
Fiecare se crede un erou prezent sau în devenire si unicul în stare să rezolve problemele orasului/oraselor. Cei care încing atmosfera pentru a ajunge presedinţi de Consilii Judeţene sunt si mai porniţi. Noii baroni locali, cum i-a denumit presa, au planuri măreţe si obiective pe măsură. Staff-urile le sunt îndrăzneţe, la fel ca si ideile de campanie
, care se zbat între lipsă de imaginaţie si mult prea multă imaginaţie, atunci când e vorba de lovituri sub centură.
În general, motivele pentru care se lovesc ei, candidaţii, între ei sunt de natură financiară. Se acuză reciproc de faptul că au aprobat construcţii ilegale, că au distrus parcuri, că au măsluit licitaţii, că au retrocedat pe ochi frumosi sau că n-au retrocedat si, iată, lucrările s-au blocat. Acuzele pornesc de la mize de sute de mii de euro si ajung până la zeci, sute de milioane de euro, în funcţie de bugetul local disponibil si de mărimea urbei în discuţie.
În presa mondenă, ca să nu-i zic de scandal, apar subit fotografii cu diferiţi contracandidaţi care iau amical masa împreună, după ce si-au scos ochii la vreun talkshow. Ori cu masinile de lux sau „prietenele“ altor candidaţi, mai puţin vigilenţi. În campanie sunt angrenaţi si soţii, copii, bone, mame, meniurile tinereţii, prieteni de-o viaţă ori unii inventaţi, pentru ca strategia de marketing
să fie cât mai cu moţ si cât mai diferită de a celorlalţi.
Si mai sunt si poreclele. Mulţi apelează la astfel de trucuri pentru a se prezenta în chipuri noi, reinventate, revizuite, restaurate, renăscute. Nimeni nu mai e cum a fost si cum îl stim. În general, candidează oameni noi sau, dacă totusi mizează pe statornicie, noi sunt măcar conceptul, starea.
Eroii acestor zile de campanie sunt doar alegătorii. Ascultătorii. Cititorii. Telespectatorii. Cei bombardaţi cu fluturase, balonase, flayerase, sloganuri si clipuri si nimicuri. Cei care, în singurătatea cabinei de vot, vor sti să facă abstracţie, înţelept, de cei care au ţipat mai tare, de cei care au minţit mai abil, de cei care s-au prefăcut ce nu sunt. Vor încerca să separe bobul de neghină,

Petrolul a depăşit şi pragul de 135 de dolari pe baril

Preţul petrolului a atins astăzi pe piaţele electronice pragul de 135 de dolari pe baril, un nou record istoric.

Preţurile au crescut succesiv, cu peste 5 dolari în numai două zile, pe fondul îngrijorării investitorilor cu privire la stocurile americane de petrol, care au scăzut cu 5,4 milioane de barili.

Reducerea stocurilor a amplificat temerile că problemele legate de ofertă vor continua în anii viitori. Pe de altă parte OPEC continuă să susţină că oferta e suficientă şi că scumpirea petrolului nu e cauzată de elemente fundamentale ale pieţei.

Secretarul Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol a precizat că nivelul stocurilor este peste nivelul mediu din ultimii 5 ani. El s-a arătat totuşi îngrijorat de volatilitatea pieţei.

Kazakhstanul urmăreşte impunerea unei taxe universale pentru exportul de petrol

Kazakhstanul a anunţat joi planurile de a impune o taxă asupra exporturilor de petrol tuturor producătorilor din această ţară, ceea ce a alarmat companiile occidentale exceptate până acum de la această măsură.

Oficialii din Kazahstan au asigurat până în prezent companiile occidentale că operaţiunile lor nu vor fi supuse plăţii, din moment ce contractele de producţie nu pot fi modificate. Taxa de 109.91 dolari/tonă impusă luni se aplică în mare parte producătorilor interni.

Potrivit indicaţiilor guvernului, acest lucru s-ar putea schimba, ministrul de finanţe Bolat Zhamishev declarând în faţa parlamentului că susţine luarea de măsuri prin care să îi determine pe toţi producătorii să plătească taxele de export, pentru a majora veniturile bugetare şi a stabiliza rezervele interne.

Basescu, arta compromisului

Presedintele a devenit principalul actor al acestei campanii
electorale, in care competitorii fie sunt prea prieteni intre ei pentru a se lupta barbateste, fie nu-si doresc victoria, fie, cum e cazul lui Oprescu, mizeaza pe lipsa de vointa a contracandidatilor si pe lehamitea alegatorilor. Intrand intr-un razboi simulat cum este cel pentru Primaria Capitalei, Traian Basescu se autoerodeaza prin repetitie, fara ca in schimb sa aduca mari servicii partidului pe care il cara in spate si care pare incapabil sa-si gaseasca un drum propriu.

Atunci cand spune ca face compromisuri doar in interes public, presedintele nu uita, probabil, de bataliile pe care le duce in favoarea PD-L, dar socoteste ca astfel de concesii ar putea fi folositoare in viitorul politic la care viseaza. In schimb, defilarea saptamanala sub stindardul intransigentei, cu PD-L-ul la subrat, l-ar putea muta in categoria politicienilor tociti, de care lumea s-a saturat. Presedintele si-ar putea irosi munitia inainte sa inceapa batalia reala, unde va avea nevoie de toate armele, inclusiv de arta compromisului pe care la prima vedere o priveste cu dispret si condescendenta.


Seful statului nu a facut nici un secret din dorinta sa de a-si extinde puterea, cu scopul declarat de a face ordine in tara. De aceea insista sa apara ca personaj central al campaniei electorale. Pentru a-si duce planurile la capat, Traian Basescu are nevoie de o majoritate parlamentara si de un guvern pe care sa-l poata coordona. Primul pas pentru un succes al PD-L la alegerile generale ar fi fost cucerirea Bucurestiului, dar Vasile Blaga nu da semne ca vrea cu adevarat sa se lupte pentru fotoliul de primar general. In vreme ce interventia presedintelui in arena nu face decat sa-l puna intr-o lumina si mai nefavorabila pe candidatul sau. Al doilea pas pentru ca PD-L sa aiba sanse sa formeze Guvernul ar fi o ofensiva generala a fruntasilor partidului bazata pe inovatii si programe consistente. Oamenii presedintelui nu sunt insa prea ambitiosi si multi dintre cei ajunsi in primul esalon par obositi si imbatraniti inainte de vreme, fara memoria faptelor recente, fara motivatii, fara idealuri.


Traian Basescu vorbeste despre ei la superlativ si le face reclama
de cate ori are ocazia sau de cate ori vrea, dar stie ca pentru a avea o majoritate parlamentara si un guvern trebuie sa faca un nou compromis cu adversarii sai, la fel cum s-a intamplat in 2004, cand i-a luat pe conservatorii lui Voiculescu sub umbrela sa. Cu cat trece timpul, cu atat ies in evidenta mai mult slabiciunea PD-L si cresterea sa nesanatoasa si dizgratioasa. Traian Basescu a devenit, poate, constient de obezitatea partidului sau si vrea sa o camufleze pana la alegerile generale, cand seful statului va gasi un artificiu pentru a-l aduce cat mai sus in preferintele alegatorilor. Deocamdata face insa prea multe eforturi pentru a ramane in discutiile publice si prea multe declaratii care cimenteaza alianta impotriva sa, fara sa compromita in mod definitiv pe cineva.



Cand un sef de stat spune public ca "au fost politicieni care au venit si la mine acasa sa ceara interventii in justitie" ar trebui sa nu se limiteze la descrierea sociologica a faptelor. Traian Basescu are, probabil, probe care sa-i acopere spusele, dar cei care se simt cu musca pe caciula vor strange randurile si vor incerca sa faca presiuni asupra presedintelui. Prin aceasta declaratie seful statului sugereaza ca ar putea folosi in campania electorala din acest an arme periculoase, care sa-i lase in offside pe adversarii sai. Ultima data cand a utilizat o metoda similara, oferind publicului biletelul prin care Tariceanu ii cerea sa vorbeasca pentru Patriciu la Parchet, povestea s-a terminat cu suspendarea presedintelui.

"Iliescu, judecat pentru haosul creat"

ste unul din sloganurile anticomuniste rostite la primele alegeri aşa-zis libere, care s-au ţinut în Duminica Orbului, în 1990. Sloganul e la fel de actual ca şi în urmă cu 19 ani, Iliescu nefiind nici până astăzi judecat nu pentru haos, ci pentru crimele ordonate în decembrie 1989 şi în iunie 1990. Senzaţia generală este de abandonare. Dosarele s-au întors la Parchet, vor fi reluate investigaţiile de către procurorii civili, şi tare mă tem că Iliescu nu va apuca ziua în care un complet de judecată să-l condamne pentru sângele tinerilor morţi doar pentru a asigura conducerea absolută unui om bolnav după putere.
Din nefericire, Iliescu continuă, după 19 ani, să tragă sfori în politica românescă, să participe la lovituri de partid şi să formeze o generaţie de politicieni după chipul şi asemănarea lui. Probabil acest ultim aspect este cel mai grav, pentru că Iliescu, deşi nu are urmaşi direcţi, a reuşit să-şi creeze discipoli după modelul lui Bivolaru. Tineri care nu au trăit pe pielea lor primii ani de democraţie orginală "made in" FSN au tentaţia să se lase seduşi de zâmbetul machiavelic al lui Iliescu şi să susţină ideile prăfuite ale acestuia.
Tocmai de aceea cred că trebuie să ne facem datoria şi an de an să reamintim tot răul făcut de emanat în primii ani după pseudorevoluţia din '89 şi să cerem ca Iliescu să ajungă cât mai repede în faţa judecătorilor.

Al doilea front

Asa cum era previzibil, mai mult chiar decat in alte editii, campania pe Bucuresti din acest an ne ofera multe detalii semnificative despre starea politica a societatii romanesti. Si asta se intampla chiar inainte de alegerile propriu-zise. Cea mai importanta caracteristica este aparitia unui front anti-Basescu tacut, discret, aproape invizibil, dar extrem de puternic. Altul decat cel cunoscut. Care actioneaza pe fata, uneori chiar cu brutalitate, fiind constituit in special din partidele non-PD-L. In fine, incepem sa anticipam viitoarele rezultate ale localelor, parlamentarelor, dar si deznodamantul marelui meci prezidential.

















CAnd Traian BAsescu a castigat alegerile pe Bucuresti, sprijinit fiind de partidele non-PSD si apoi, in aceleasi conditii, campania
prezidentiala, el a facut-o construindu-si imaginea unui lider dinamic, zgomotos, polemic, extrem de hotarat sa ia de coarne orice taur ii statea in drum. In continuare, supravietuirea sa politica si chiar formarea si cresterea PD-L s-au datorat acestui gen agresiv de interventie in viata
politica. Pana cand a intervenit criza de crestere. Si apoi dezumflarea accelerata a ceea ce poate fi numit "modelul Basescu". Oficial, el a pierdut sapte puncte, PD-L se afla si el in descrestere, urmand trendul prezidential, in timp ce PSD urca, iar liberalii raman relativ constanti. Un partid la fel de zgmotos ca si Basescu, cu un lider asemanator in datele lui esentiale, PNG, a fost umflat cu pompa si apoi s-a dezumflat brusc. Circa o treime din electoratul Romaniei, acea Romanie pe care o denumim "tacuta", este pe cale de a se deplasa, cu arme si bagaje, in tabara anti-Basescu si non-PD-L. Pur si simplu, "modelul Basescu" si-a epuizat combustibilul. Iar ceea ce vedem acum in localele pe Bucuresti este, din perspectiva simplului spectator, o lupta banala mai apropiata de baletul politic decat de un razboi electoral, iar din perspectiva unui observator avizat, o inclestare senzationala a fortelor politice.
Avem semnale ca Traian Basescu va fi parasit nu numai de o parte semnificativa a electoratului sau din 2004, ci si sau mai ales de liderii partidului prezidential. Eu nu pot sa confer o alta semnificatie faptului ca, in ciuda avertismentelor pe care Basescu le-a transmis public, legate de desfasurarea campaniei pentru localele din Bucuresti, a somatiilor sale adresate PSD de a porni la razboi dupa modelul sau si a atacurilor contrare Constitutiei lansate impotriva opozantilor PD-L, seful statului nu este ascultat. Pretioasele sale indicatii sunt ignorate in mod vizibil. Nici Vasile Blaga, nici ceilalti candidati PD-L nu se conformeaza. Pana una alta, in loc sa asistam la un scandal violent, stil
Basescu, avem de-a face cu cea mai civilizata campanie electorala - ma refer in primul rand la Bucuresti - din intreaga istorie a Romaniei. Candidatii, in frunte chiar cu Vasile Blaga, au adoptat un model de comportament non-Basescu. Mingea ridicata la fileu de acesta, in mai multe randuri, prin atacarea contracandidatilor si partidelor care ii sustin, este lasata pur si simplu suspendata in aer de catre stafful partidului prezidential. Basescu alearga singur intr-o directie aparent necunoscuta.
De fapt, el a intrat in panica. Declinul sau politic este evident. Sansele sale de a supravietui politic sunt minime. In PD-L incepe sa-si spuna cuvantul instinctul de autoconservare. Liderii acestui partid stau cu capul plecat, nu misca in front, dar, pe tacute, si-au ales o conduita si un drum propriu. In aceste conditii, lui Basescu nu-i mai ramane altceva de facut decat sa alerge singur in propria sa campanie. Declansata inca de pe acum.
DacA PD-L pierde alegerile pe Bucuresti, pentru Basescu e un dezastru. Mai putin pentru partid. Care-si poate recupera, in schimbul unui rezultat mai slab, capacitatea de a incheia aliante politice. Daca Blaga castiga, Basescu pierde de tot partidul. Este un ciudat al doilea front anti-Basescu.

Zeus, Hayssam si Cutia Pandorei

Legenda spune ca Pandora, creata la porunca lui Zeus, cand l-a cucerit pe fratele lui Prometeu, a adus pe pamant, ca dar de nunta, o cutie in care unii spun ca se aflau toate lucrurile bune trimise de zei pamantenilor, dar in realitate erau toate relele lumii. Cand a deschis-o, aceste rele s-au raspåndit in lume. Ceva buna fost totusi pe fundul cutiei: speranta. Si cauza “Hayssam” are o cutie a Pandorei, chiar daca verdictul a fost dat. A mai ramas de decis in dosarul “Fuga sirianului”. Pandora are si aici o cutioara. Care a iesit din marea Cutie a Pandorei. Totul a plecat de la dosarul rapirii jurnalistilor. O ancheta cu gauri negre, o judecata cu multe elemente lipsa la dosar. Judecarea fugii lui Hayssam, in conditiile in care o mare parte din actele de urmarire au fost facute de acelasi procuror care a cerut eliberarea sirianului, ridica aceleasi probleme de fond pe care le-a ridicat si dosarul “Rapirea jurnalistilor”. Instanta suprema, spre deosebire de unii judecatori de la Curtea de Apel Bucuresti, a citit cu atentie dosarul, motiv pentru care a admis cererile avocatilor armatorului Tartoussi si a fratilor lui Hay
ssam, pentru a putea fi judecate cele trei exceptii de neconstitutionalitate. Personal, cred ca cea mai importanta exceptie priveste un volum la care nu au avut acces nici inculpatii, nici aparatorii. Poate ca acest volum e secretizat si pentru ca, din inregistrarile convorbirilor telefonice si din identificarea locatiilor, reiese ca Hayssam vorbea inainte cu o zi de asa-zisa fuga cu Tartoussi exact din zona Piata
Ovidiu-Constanta. De aici, deducem ca SRI stia pas cu pas ce urmeaza sa se-ntample, dar cel care putea interveni era numai procurorul. Doar el putea decide. In opinia mea, Nastasiu a trebuit sa raspunda iar la comanda “butonului rosu”, lasandu-l pe “habibi” sa dispara din Romania. Asta, dupa ce tot el se daduse peste cap ca sirianul sa fie eliberat de instanta. Complicitatea Stat-Inculpat, desi evidenta, nu e dovedita. Dar eu cred ca speranta va impinge, intr-o zi, capacul Cutiei Pandorei si va lasa lumina sa intre ca un dar inapoiat de Zeus pamantenilor. Peste zidul de la Cotroceni.

Vasile Blaga şi sondajul otrăvit

SILVIU SERGIU: "Ultimul sondaj INSOMAR relevă o situaţie fără precedent: dreapta este pe cale să piardă Capitala. Efectul pervers ar putea fi demobilizarea electoratului PDL".

Un sondaj INSOMAR relevă că, în lupta pentru Primăria Capitalei, Sorin Oprescu (independent) este cotat cu 39% dintre opţiuni, în timp ce Vasile Blaga (PDL) este al doilea, cu 24% din voturi. Ierarhia este completată de Ludovic Orban (PNL) - 12%, Cristian Diaconescu (PSD) - 11% şi Cozmin Guşă (PIN) - 6%.

Deşi putem admite că cifrele sunt luate în seamă de o mică parte din electorat (doar 25% dintre alegători se lasă influenţaţi de astfel de cercetări sociologice), sondajul INSOMAR este extrem de periculos pentru PDL şi, implicit, pentru candidatul Vasile Blaga. Dacă procentele nu contează, tendinţele nu sunt aproape niciodată ignorate de electorat. Marea problemă a lui Blaga este că această cercetare sociologică relevă o situaţie fără precedent: candidatul dreptei este pe locul 2. În subliminal, mesajul receptat de electorat este următorul: portocalii sunt pe cale să piardă Capitala. A venit vremea altora. A independenţilor.

Astfel s-ar putea explica şi tentativa preşedintelui Traian Băsescu de a declanşa un nou scandal „Bileţelul roz“. Acuzaţiile despre politicienii cu dosare, care l-au căutat la birou şi acasă, pentru a le pune o pilă la procurori, lansate în studioul Realităţii TV, au avut menirea de a deturna atenţia de la subiectul principal al zilei: sondajul nociv pentru Blaga.

Examen în fiecare zi

De un timp, diverse jivine, mai mult sau mai puţin jigărite, amu­şină hămesite prin curtea Educaţiei. Foşti ştabi ai învăţământului până prin 2000, indivizii au nostalgia funcţiei şi-şi imaginează că fără produsul
minţii lor şcoala nu poate merge mai departe. Aşa auzi că singura soluţie pentru stârpirea corupţiei este renunţarea la tezele cu subiect unic, ori că admiterea pe bază de examen, la liceu, este singura modalitate pentru ca elevii să devină brusc cei mai cuminţi, cei mai deştepţi, cei mai frumoşi. Se spune, cu mare îndârjire, că ar trebui să ne întoarcem la admiterea pe bază de examen la liceu, ba chiar şi la facultate. De ce această soluţie este retrogradă? Simplu! Examenele de tip comunist şi din epoca comunistă nu asigurau adevărata selecţie a elevilor şi, în plus
, reprezentau forma de evaluare a unui învăţământ bazat pe achiziţia şi memorarea de cunoştinţe. Astăzi, toată lumea civilizată – iar civilizaţii din Vest, chiar de prin 1970 –, dar şi inteligentă, a ajuns la concluzia că învăţământul de tip comunist înseamnă o frână în dezvoltarea ar­monioasă a personalităţii. Spaţiul nu-mi permite să dezvolt aici teorii educaţionale, scriu doar că s-a ajuns la concluzia că în secolul informaţional nu este totul să debitezi cunoştinţe, important este să ştii să le cauţi. Enciclopedistul, omul total, este un ideal absurd în era informaţională. Sigur, unii ar putea întreba, pe bună dreptate, ce are examenul de admitere cu filosofia educaţională. Are. Ca să fie mai simplu, semnalez doar că din 2000 încoace, prin măsurile luate – renunţarea la examinarea punctuală, centrarea pe competenţe –, ne-am hotărât să facem din şcoală şi din activitatea de învăţare ceva plăcut şi atrăgător. Copilul să vină la şcoală ca să-şi descopere talentele, vocaţia şi să descopere lumea din jurul său pentru a se putea integra. Am stabilit, tot atunci, în mod absurd însă, că, deşi avem învăţământ general şi obligatoriu de nouă ani (acum, în 2008 acesta este de zece ani), după clasa a VIII-a să-i triem pe elevi ca pe vite: unii la liceu, alţii la SAM. Astăzi, se propune aceeaşi aberaţie: examen după clasa a VIII-a şi trierea elevilor tot în două direcţii: liceu – fericire, SAM – dezastru, dar nu pe baza rezultatelor din gimnaziu, ci în urma unui examen de admitere. Las la o parte faptul că ar fi ilegal şi nedrept să scindăm, în cadrul învăţământului obliga­to­riu, destinele elevilor. Spun doar că reintroducerea examinării punctuale nu face decât să transfere corupţia de la activitatea de zi cu zi, de la clasă, la examenul de admitere. Nu ştiu de ce nu cer jivinele jigărite să-şi facă dascălii datoria, să nu mai ia şpagă. N-o fac fiindcă ei doar asta înţeleg să facă din educaţie: o afacere
? Este adevărat că actuala evaluare a elevului şi accesul lui în treapta superioară de educaţie – liceu sau SAM – nu se realizează într-o obiectivitate deplină. Sunt elevi slabi care ajung să aibă medii mari numai pentru că părinţii pompează averi în buzunarele unor dascăli. Dar acesta nu este un fenomen. Nu toţi profesorii sunt şpăgari. Iar un elev trecut precum gâsca prin apă oricum capotează, la un moment dat. După 7-8 ani, foarte multă lume a înţeles că nu se învaţă doar trei luni înainte de examen, ci este importantă fiecare notă pe care o ia elevul, în fiecare zi, la şcoală. Din ce în ce mai mulţi părinţi sunt atenţi nu doar la ce se întâmplă înaintea examenului, ci la ceea ce fac odraslele lor zi de zi la şcoală. Iar dacă vom înţelege că la evaluarea continuă – tezele unice numindu-se ea, astăzi – importantă este tocmai această nouă atitudine faţă de şcoală şi învăţământ, vom reuşi să depăşim şi corupţia. Sigur, ceea ce uită cu dinadinsul jivinele este că, în pachetul legislativ al Educaţiei, MEC propune ca trecerea de la învăţământul general şi obligatoriu de zece ani să se poată face în funcţie de decizia fiecărei şcoli în parte. Ba, chiar ministerul propune printre alte forme şi examenul, pentru liceele extrem de bune, dar nu renunţă la evaluarea continuă, care s-ar putea realiza nu doar prin tezele unice, ci şi pe bază de portofoliu ori de teste la anumite discipline şcolare.

China noastră

De mii de ani, chinezii cred că un cataclism anunţă sfârşitul unui mandat istoric şi începutul altuia. În 1976, în această ţară a avut loc un cutremur în regiunea Tangshan, care a ucis peste un sfert de milion de oameni.

S-a învârtit şi contorul istoriei. Un an mai târziu murea Mao. Moartea lui avea să însemne începutul perioadei pragmatice, continuată până azi, în care monopolul politic al partidului comunist a fost grefat pe economia liberă de piaţă, cu rezultate spectaculoase. Noul împărat s-a numit Deng Xiaoping. Înainte de a reveni în fruntea puterii fusese aruncat pe fereastră, la propriu, de gărzile revoluţiei culturale.

Ne-am putea întreba: ce schimbare politică sau istorică ar putea surveni în China acum, după cutremurul din 12 mai? Ţara a evoluat imens, deasupra miliardul ei de locuitori descoperă prosperitatea, răsturnând echilibrul financiar, militar şi alimentar
al planetei, şi se pregăteşte pentru Olimpiada de vară.

China are şi probleme: situaţia din Tibet, clivajul dintre economia liberă şi sistemul politic închis, dintre oraşele intergalactice şi satele feudale, dintre statutul geopolitic atribuit şi aspiraţiile secrete, dintre numărul locuitorilor şi resurse etc.

Ce s-a întâmplat însă, în mod neaşteptat, a fost felul deschis în care statul a răspuns public, pentru prima oară, în urma unui cataclism. Chinezii au aflat din primul moment totul despre nenorocirea care i-a lovit. Apoi, în chiar momentul tensiunilor legate de situaţia din Tibet, Dalai Lama a fost invitat la Beijing pentru dialog. Se poate spune că şocul traumatizant al seismului a întredeschis nu doar poarta greu ferecată a comunicării între stăpâni şi supuşi, dar şi pe aceea care-i desparte încă pe chinezi de tibetani sau pe beneficiarii prosperităţii din metropole de locuitorii zonelor defavorizate precum regiunea sinistrată. Cutremurul va avea mai multe replici umane decât seismice.

O solidaritate nouă descoperită prin suferinţă şi compasiune, nevoia comunicării în adevăr a doliului colectiv, asumată de autoritate, sunt deja semnalele unei noi Chine. Dar avem şi noi China noastră, şi nu doar simbolică. Să ne amintim că, la un an după cutremurul chinezilor din 1976, am fost şi noi loviţi de un cutremur catastrofal, chiar dacă cu mai puţine victime. La Bucureşti şi la Beijing domneau atunci comuniştii naţionali dogmatici, ostili, să admitem, Moscovei, dar şi oricărei deschideri în adevăr spre propriul popor.

Ceauşescu a rechiziţionat calendaristic, ideologic şi propagandistic cutremurul din 1977. Seismul n-a existat, în mod oficial, decât după 12 ore de la producere, la întorcerea lui din Nigeria. Dimensiunile de-zastrului şi ale intervenţiei marelui cârmaci au fost măsurate şi comunicate triumfalist eliptic.

Când la Beijing cutremurul din 1976 şi moartea lui Mao din 1977 au marcat o schimbare în bine a comunismului, chiar dacă în cadenţa de elefant mitologic a Imperiului de Mijloc, în România, solidarităţii naturale
a populaţiei i s-a răspuns cu o opacitate politică severă, care avea să se agraveze în linie continuă până în 1989.

În vara acelui an, în piaţa Tienanmen din Beijing, un tânăr a oprit coloana de tancuri cu braţele. Era imaginea primei revolte televizate din China comunistă. Ea avea să aibă însă consecinţe, chiar dacă nu în China, ci în Europa răsăriteană şi URSS, ne-am dumerit către sfârşitul anului. În realitate, Tienanmen a avut mai multe efecte în mişcarea plăcilor tectonice ale societăţii chineze decât revoluţia noastră anticomunistă în mentalitatea şi imaginarul politic colectiv postcomuniste. Atunci noi am decretat democraţia şi capitalismul, dar ele poartă până azi un iz de contrafacere pripită. Pentru noi, anul cutremurului şi al grevei minerilor din Valea Jiului marca instalarea consolidată a cultului personalităţii şi revoluţiei culturale, tocmai când în ţara modelului inspirator mijea normalitatea.

O astfel de simetrie imperfectă între cutremurele de pământ şi efectele lor mai largi, din China şi România, ar putea oare să sugereze că ni se pregăteşte ceva important, în pământ şi deasupra lui? Nu ştim. Bănuim doar că efectele unui seism produs
în viitorul apropiat în România ar fi mai năprasnice decât în urmă cu 31 de ani, inclusiv din cauza felului în care s-a construit imobiliar şi uman în România ultimelor două decenii. Ar mai fi ceva.

În 1977, România a primit, după cutremur, cel mai substanţial ajutor internaţional, nerambursabil, în bani
, din partea statului chinez. 20 de ani mai târziu, în 1997, când, după Bancorex, sistemul financiar românesc se pregătea de colaps, China comunistă a oferit României capitaliste un depozit bancar care a contribuit decisiv la evitarea falimentului tinerei şi fragilei noastre democraţii.

Ne mai amintim şi că în perioada comunistă percepţia mâinii protectoare a Chinei asupra noastră ne-a permis mai multă împăcare cu istoria şi bun-simţ patriotic în raport Moscova. Cel puţin până la punctul când preţul a început să se plătească în frig, întuneric, frică, biserici dărâmate şi scurtcircuitarea coeziunii comunitare, cu efectele perverse prelungite până azi. Acum, când chinezii sunt atât de încercaţi, le suntem datori cel puţin cu un gând de compasiune şi recunoştinţă suplimentară.

Chiliman, arătat cu degetul pentru stoparea ilegală a construcţiei cartierului "Henry Coandă"

Scandalul iscat pe marginea cartierului "Henry Coandă" - o afacere de câteva zeci de milioane de euro, care a exclus tradiţionalii samsari de terenuri scumpe - emană pe zi ce trece un puternic iz politic cu tentă liberală. Recent, sute de persoane care au contractat case în cartierul Henry Coandă, dar s-au văzut în imposibilitatea de a intra în posesia caselor mult-visate, spun că principalul vinovat de stoparea proiectului imobiliar este primarul sectorului 1, Andrei Chiliman. Acesta este acuzat că, făcând abuz de prerogativele conferite de lege, a refuzat în mod nejutificat să elibereze autorizaţia de construire, deşi exista aprobat un PUZ în acest sens. Oamenii îl acuză pe Chiliman că tergiversarea nejustificată a proiectului imobiliar ar fi rezultatul unor interese liberale, ţinând cont de faptul că persoanele care au revendicat peste noapte bucăţi din terenul pe care urma să se construiască cartierul bucureştean ar avea puternice conexiuni liberale.
În 2003, Ministerul Transporturilor şi Locuinţei anunţa, cu mare pompă, lansarea proiectului de construire a celui mai modern cartier din România, Henri Coandă, ce urma să se întindă între aeroportul Băneasa şi comuna Voluntari, în partea de nord-est a Capitalei. Conform proiectului, cartierul urma să cuprindă 3.012 locuinţe, din care 1.230 case, 338 apartamente, toate urmând să fie achiziţionate prin credit
ipotecar. În iunie 2003, premierul de atunci, Adrian Năstase, şi ministrul de resort, Miron Mitrea, au inaugurat expoziţia de case cu vânzare prin credit ipotecar, organizată de Agenţia Naţională pentru Locuinţe (ANL), ei anunţând atunci că "lansarea fazei operaţionale a proiectului Henri Coandă reprezintă un moment deosebit pentru bucureşteni", iar "proiectul se va întinde pe o perioada de 3-4 ani". Pentru cele aproximativ 3.200 de unităţi locative, Executivul a luat de la MApN circa 50 de hectare de teren, pe care, printr-un alt act normativ, le-a trecut în administrarea
Primăriei Sectorului 1. Interesant este că proiectul "Henri Coandă" a fost inclus în Planul Urbanistic Zonal, încă din ianuarie 2003, fiind aprobat de Primăria Sectorului 1. Aceast lucru confirma practic faptul că terenul respectiv este liber de sarcini, adică nu face obiectul nici unui proces de revendicare. Ulterior, acest lucru a fost reconfirmat de Justiţie prin întocmirea intabulărilor pe fiecare parcelă a terenului în cauză. Aşadar, totul era în ordine cu terenul, mai trebuia doar ca ANL să rezolve problemele birocratice. La un moment dat, după atribuirea loturilor pentru case, ANL a prezentat un calendar al contractării locuinţelor în "Henri Coandă". Astfel, în iulie 2003 începea depunerea dosarelor de solvabilitate, etapă continuată cu depunerea opţiunilor pentru locuinţe, soluţionarea suprapunerilor (începutul lui august), depunerea avansurilor la bănci (11-15 august) şi apoi etapele cu adevărat "grele": semnarea contractului de mandat (18-29 august), a contractului de construire (1-5 septembrie) şi a celui de ipotecă cu banca (8-12 septembrie). Ca urmare, abia în iulie 2004 s-au încheiat primele contracte, iar alţi 400 de oameni n-au reuşit să încheie decât un contract de mandat.

Parchetul mai vrea un proces pentru cocaina lui Ţiriac jr.

Procurorii Parchetului General le-au cerut, ieri, magistraţilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), să anuleze sentinţa prin care Ion Alexandru Ţiriac, fiul omului de afaceri
Ion Ţiriac, a fost achitat în dosarul „Cocaina pentru VIP-uri“.

Dosarul lui Ţiriac jr. se află în faza recursului, după ce, rând pe rând, Tribunalul şi Curtea de Apel din Bucureşti l-au achitat pe inculpat, stabilind că procurorii nu au reuşit să strângă destule probe prin care să dovedească acuzaţia de deţinere de cocaină în vederea consumului.

La termenul de judecată de ieri, procurorii au cerut ca dosarul să fie trimis înapoi la Tribunalul Bucureşti, unde să se rejudece întregul proces, pe motiv că magistraţii din această instanţă ar fi omis să se pronunţe asupra tuturor aspectelor invocate de Parchet şi ar fi refuzat, în mod nelegal, să administreze mai multe probe. În replică, avocatul Marian Nazat, apărătorul lui Ţiriac jr., a afirmat că judecătorii nu pot fi învinuiţi că nu au căutat probele pe care trebuia să le găsească Parchetul înainte de a trimite dosarul la instanţa de judecată.

Incident aviatic pe aeroportul Arad

O aeronavă ultrauşoară cu doi piloţi la bord a suferit mai multe avarii după ce a aterizat pe lângă pista Aeroportului Internaţional Arad. În urma incidentului, trenul de aterizare al avionului, o aripă şi elicea aparatului de zbor s-au rupt.

Cei doi piloţi nu au suferit răni, iar o comisie de anchetă investighează modul în care aparatul de zbor de tip Apollo Fox, care aparţine unei persoane private, a ratat
aterizarea.

"Avionul a căzut în timpul unui zbor de agrement, la 70 de metri lateral de marginea pistei Aeroportului Internaţional Arad. În urma căderii s-a rupt trenul de aterizare, elicea şi aripa aparatului de zbor. O comisie va investiga cauzele producerii incidentului. Nu au fost înregistrate victime umane", a declarat Dan Bălăcel, directorul Aeroportului Internaţional Arad.

Traficul pe aeroportul arădean nu a fost perturbat în urma incidentului aviatic.

Raport CE: Elevii români au un nivel de pregătire din ce în ce mai scăzut

Unu din cinci români, cu vârste între 18 şi 24 de ani, are doar 8 clase, potrivit unui raport al Consiliului Europei şi Comisiei Europene. Ancheta mai arată că elevii români au un nivel de pregătire din ce în ce mai scăzut, mulţi dintre ei citesc cu dificultate sau renunţă la şcoală.
Foto (1)
Vezi Galerie Articol

În aceste condiţii, România se află printre primele cinci state europene care se confruntă cu o rată
mare a abandonului şcolar timpuriu.

Raportul arată, de asemenea, că nici adulţii nu stau cu mult mai bine - abia 11% dintre ei se pot mândri cu o diplomă de studii superioare. În plus
, doar 1% dintre români au participat la diverse stagii de calificare, spre deosebire de Marea Britanie sau Olanda, unde 26%, respectiv 15% dintre angajaţi au urmat cursuri de pregătire.

Iahturi si limuzine subventionate pentru handicapati de lux

Guvernul a constatat ca sute de persoane cu handicap au profitat de o "portita legislativa" care le-a permis sa achizitioneze limuzine, salupe si iahturi prin credite bancare cu dobanzi suportate de stat. Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap – care a permis achizitionarea masinilor si a ambarcatiunilor luxoase – stipuleaza posibilitatea persoanelor adulte cu handicap grav si accentuat de a beneficia de credite ale caror dobanzi se suporta din bugetul de stat, prin bugetul ANPH, pentru achizitionarea unui singur mijloc de transport si pentru adaptarea unei locuinte (conform nevoilor de acces), cu conditia platii la scadenta a ratelor creditului. Ministerul Finantelor a descoperit viciile ascunse ale acestui act normativ si, drept urmare, a cerut Ministerului Muncii sa-l modifice. Ieri, proiectul ordonantei de modificare a Legii 448 a fost supus dezbaterii publice.

In nota lui de fundamentare se arata ca Finantele au descoperit "faptul ca se acorda credite de catre orice institutie financiara, la orice nivel de dobanda, pentru orice tip de mijloc de transport, indiferent de valoarea acestora si pentru orice perioada de creditare, fapt care conduce la dobanzi ce depasesc pretul mijlocului de transport". Numai in 2007 au fost incheiate 533 de contracte de subventionare a dobanzii, insa nu se stie suma la care se ridica cheltuiala totala pe care a suportat-o statul. Ministrul Muncii, Paul Pacuraru, coordonator al ANPH, ne-a declarat ca nu cunoaste problema iahturilor subventionate de stat si nici legea care permite achizitia lor.



Guvernul vrea sa micsoreze plafonul creditelor cu dobanda subventionata pe care le pot accesa persoanele cu handicap, pana la 10.000 de euro, deoarece a descoperit o "portita legislativa" care le-a permis acestora, inca din 2006, cumpararea de limuzine, salupe si iahturi de lux in conditii extrem de avantajoase. Organizatiile persoanelor cu handicap sustin ca responsabilitatea celor intamplate apartine exclusiv Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap (ANPH), care a permis decontarea din buget a dobanzilor pentru asemenea credite scumpe. In timp ce unele asociatii sustin ca este ridicol ca persoanele cu handicap sa-si cumpere iahturi, altele admit aceasta posibilitate, cu argumentul ca "in Romania se poate intampla orice", chiar si preluarea unor astfel de credite de la persoanele indreptatite de catre indivizi perfect sanatosi. Ministrul Muncii, Paul Pacuraru, caruia i se subordoneaza ANPH, ne-a declarat ca nu cunoaste problema iahturilor cumparate cu sprijinul statului si nici legea care permite astfel de achizitii, insa ne-a asigurat ca el sprijina persoanele cu handicap in cumpararea unor masini speciale, care sa le permita deplasarea.