Paradisul pierdut (I)

Mai intai s-a nascut visul. Asta a fost candva, demult, la inceputul veacului XX. Momentul e surprins magnific de Alexei Tolstoi, in "Calvarul".


Schimbarea garzii, in Rusia, face sa se zguduie pamantul. Vechea garda era dusmanul de moarte. Un dusman ce nu trebuia doar infrant, doar distrus, ci aruncat afara din istorie. Intelectualii? Au disparut singuri. "A suflat un vant naprasnic peste ei si, iata, s-au spulberat intelectualii nostri". S-au destramat si "cunostintele inutile, ce impovarau mintile oamenilor". S-a stins pana si ultima fasie de lumina a asfintitului.


Noile forte, viguroase, erau partidul si masele. Partidul, vorbind in numele clasei muncitoare, promitea o noua viata. Rusia il credea. Multimile flamande, de muncitori si de tarani, fugeau de viata lor grea fara sa se mai uite in urma. Isi cautau fericirea, impacarea. O izbucnire neinteleasa si patimasa.


Carbuni in focul revolutiei au aruncat, cei dintai, marinarii. Ei erau, de fapt, muncitori si tarani rupti de multa vreme de treaba lor de zi cu zi, de gospodaria lor, de amaratul lor de plug de lemn sau de luntrea pescareasca de pe malul marii. Trecusera prin serviciul greu al flotei si cand sosise "ziua cea mare" isi aruncasera ofiterii peste bord si ridicasera drapelul rosu. Si-au ucis ofiterii, de parca ei ar fi fost vinovati de lungul sir de suferinte si umilinte pe care au fost nevoiti sa le indure atata amar de vreme. Cu ani in urma, toata averea marinarului incapea intr-o ladita. Acum nu mai avea nici ladita. Toata gospodaria lui erau pusca, benzile de mitraliera si ... lumea larga.


Povestea asta, cu lumea larga, a transformat visul in iluzie. Revolutia a distrus orice legatura cu bunurile materiale si cu mizeria din jur. Oropsitii soartei s-au simtit dintr-o data descatusati si liberi sa devina preocupati de... problemele inalte ale lumii. Li s-a parut ca se aprind zorile. Ca a venit timpul sa dea cu piciorul amaraciunii, deznadejdii.


Dar inca de atunci le-a incoltit in suflete o indoiala, o teama chiar. Luptau pentru om. Ce altceva insa e omul decat un mic univers, multiplicat in milioane de exemplare, care se misca in cojoc rupt?! Oare evenimentele, multe si mari, se impiedica de el? Simteau ca tocmai omul e uitat, ca revolutia se desparte de om si se preface intr-o filosofie speculativa. O filosofie ce ia o aparenta fermecatoare, ademeneste multimile, apoi se imprastie si piere. Si ca nimic altceva nu aveau sa fie acele idei generoase despre "viitorul de aur al clasei muncitoare" sau despre "rolul conducator al clasei muncitoare", nascute in focul revolutiei, decat o filosofie speculativa. Idei pe care, de altfel, niciodata viata nu le-a validat. Nici in Rusia si nici in alta parte.


Apoi a aparut filmul. Un film facut de italieni: "Clasa muncitoare merge in paradis". Asta se intampla cu vreo trei decenii in urma. Filmul persifla speculatiile filosofice pe marginea viitorului luminos al clasei muncitoare. Cu destula blandete, daca imi amintesc bine. Titlul filmului, insa, a fost timp indelungat pretext de ironii amare la adresa doctrinelor si doctrinarilor socialismului stiintific, care necontenit ii proiectau clasei muncitoare un drum in paradis. Un paradis pe pamant, unde avea sa ajunga in viitor. Dar unde nu ajungea niciodata.


Clasei muncitoare i se promitea o viata demna, luminoasa si indestulata, pe carea avea s-o dobandeasca in viitor. Dar i se cerea, in schimb, sa plateasca in prezent. Asa a fost in Rusia si in toate tarile socialiste. Asa a fost si in Romania. Partidul comunist avea nevoie de legitimitate. Ca s-o castige, s-a proclamat reprezentantul clasei muncitoare.


Tn Romania, a batut cu pumnul in masa in numele clasei muncitoare. Le-a cerut tehnicienilor si intelectualilor sa invete "sa calce muncitoreste", in cazul in care nu au ajuns la canal ori n-au infundat inchisorile politice. A trecut la "purificarea" fabricilor si institutiilor promovand la varf "elemente muncitoresti". S-au scurs insa anii, apoi deceniile fara ca muncitorimea sa ajunga in paradisul promis. Bancul cu sampania, bautura consumata de clasa muncitoare prin reprezentantii sai, s-a dovedit a fi cat se poate de adevarat. Clasa muncitoare a primit tot ce-si dorea... prin reprezentantii sai.


Dupa decembrie '89, "reprezentantii" clasei muncitoare au iesit din istorie. Clasa muncitoare a continuat sa-si viseze paradisul. Fara sa stie insa cum l-ar putea obtine. Si, mai cu seama, fara nici un gand concret in privinta noilor sale responsabilitati. Asa ca visul nu s-a adeverit nici acum si speranta a fost pierduta. Incet - incet, clasa muncitoare a inceput sa vada propria sa prosperitate tot asa cum calatorul din desert, flamand si insetat, are continuu iluzia ca zareste in apropiere oaza salvatoare. Fata Morgana.


Destramarea iluziei au resimtit-o, socant, muncitorii din intreprinderile de stat, nevoite sa faca fata unor degradari brutale ale fluxurilor financiare. S-a vazut mai bine, in noile conditii istorice, ca aceste intreprinderi nu erau antrenate sa inoate in ape curgatoare, fara subventii, fara stocuri si, indeosebi, fara obligativitatea partenerilor interni de a le prelua produsele chiar daca nu sunt corespunzatoare din punct de vedere calitaiv. Si tot in intreprinderile de stat, in absenta unor rigori privind disciplina financiara, intregul sistem de plati a fost violent viciat. Intreprinderile au continuat sa produca fara sa aiba piete asigurate. Si cum, in nenumarate cazuri, nu au fost gasiti cumparatori, mari cantitati de fabricate, incorporand materii prime si resurse energetice scumpe, munca si bani, au pornit-o pe drumul binecunoscut al magaziilor. Statisticile au continuat sa consemneze umflarea stocurilor de produse finite nevandute. Sau, mai grav, nevandabile. Din nefericire, raul s-a dovedit a fi molipsitor. Numeroase intreprinderi private au cazut si ele in plasa somnolentei, intinsa de intreprinderile de stat.

Consultantii - cine sunt, cat castiga si de la cine

Piata de consultanta este puternic marcata de industria careia i se adreseaza, fiind putine companii care ofera servicii " la pachet ". Pe de alta parte, tendinta companiilor de consultanta de a atrage " crema " specialistilor de pe piata a dat impuls unei cresteri a onorariilor per consultant, astfel incat acestea pot ajunge la valori de 400 - 500.000 euro anual.


Piata de consultanta poate fi structurata atat prin natura serviciilor oferite, cum ar fi cele de engineering (inginerie), IT, audit, juridic, fiscal, management, investment banking, cat si prin valoarea adaugata a serviciilor respective, valoare adaugata care se regaseste in valoarea onorariilor per consultant.


Astfel, la baza se afla serviciile de consultanta in engineering, IT si contabilitate, in zona de mijloc din punct de vedere al onorariilor fiind serviciile de audit, corporate finance, consultanta in managementul operatiunilor si in domeniul marketingului si vanzarilor, cele mai mari onorarii pe consultant fiind realizate in domeniul consultantei fiscale, al consultantei juridice, consultantei de strategie, consultantei de restructurare si in investment banking.




Onorariul mediu, de 100 - 120.000 de euro pe an


"Valoarea medie a onorariilor realizate de o firma de consultanta per consultant anual variaza in Romania de la circa 25.000 - 30.000 euro pentru servicii de consultanta relativ standardizate si ajunge la o medie de circa 100.000 - 120.000 euro pe consultant anual pentru serviciile de consultanta intensive din punct de vedere al know-how-ului si personalizarii pentru fiecare client ", spune Dragos Rosca.


Aceste proportii se pastreaza si in tarile avansate economic unde venitul mediu generat de un consultant in domeniile standardizate (IT, contabilitate, engineering) se situeaza in jurul a 100.000 - 150.000 euro pe consultant anual in timp ce pentru serviciile de consultanta cu valoare adaugata ridicata, onorariile medii generate de un consultant anual se situeaza intre 400.000 si 500.000 euro, potrivit estimarilor facute de expertii Roland Berger.


Una dintre tendintele inregistrate in ultimii ani este aceea a cresterii graduale a tarifelor orare sau anuale percepute de consultanti pentru onorariile solicitate, acest lucru regasindu-se practic in toate domeniile, cum ar fi IT, audit, juridic, strategie sau restructurare. Motivele se regasesc in cresterea semnificativa a costului cu forta de munca inalt calificata (de regula consultantii reprezinta " crema " personalului calificat dintr-un anumit sector) firmele de consultanta concurand intens pentru atragerea de personal, adesea echivalat ca pregatire si experienta cu personalul ocupand pozitii de management in companii din industrie sau sectorul bancar, fapt ce determina cresterea costurilor si implicit a onorariilor solicitate, observa reprezentantii firmei de consultanta de management.




Auditul, 50 - 60 mil. euro pe an


Piata romaneasca a serviciilor de audit si de consultanta financiara este terenul de lupta traditional pentru " cei patru mari " : PricewaterhouseCoopers, Ernst& Young, KPMG si Deloitte & Touche, valoarea anuala a serviciilor de profil fiind estimate la aproximativ 50 - 60 milioane euro de mai multe surse de pe piata.


Pe piata, sunt prezenti si jucatori internationali, de talie mai mica decat primii, precum BDO Conti sau Haarmann Hemmelrath. De asemenea, activeaza si jucatori mai mici pe acest segment precum Gontard & Partners, Romcontrol si altii.


"Serviciile de consultanta financiara se pot clasifica la randul lor, denumirile claselor nediferind major de la un jucator la altul. In linii mari, putem vorbi despre 4 tipuri de servicii. Este vorba despre cele de tip transaction services, reprezentata mai ales de catre asistenta de due diligence, o alta categorie de servicii fiind corporate finance sau M&A, reprezentate prin servicii de asistenta in fuziuni, achizitii sau vanzari de afaceri si prin servicii conexe cum ar fi cele de evaluare a afacerii. Exista de asemenea servicii de corporate recovery, reprezentata de serviciile de restructurare sau asistenta cuprinzand tot spectrul de la disfunctionalitati financiare sau operationale pana la insolventa sau lichidare", spune Ioana Filipescu de la KPMG Romania. Ultimul tip de serviciu ar fi cele din asa-numita clasa forensic: servicii de asistenta si investigatie ce pot constitui probe in instanta.