Corpul de Control, divizia blindata a premierului

Campania de concedieri de la Corpul de Control al Primului Ministru – cea mai virulenta de pana acum, 61 din 68 de angajati dati afara - readuce in atentie un organism mai degraba discret in ultimii 4 ani.

» CCPM este un supra-instrument de control si poate redeveni o redutabila arma a premierului chiar si in raport cu propria echipa. "Garda pretoriana a premierului" ar putea fi activata in bataliile electorale ale lui 2009.

» Corpul de Control a provocat conflicte politice majore in anii ‘90, iar Adrian Nastase si-a asigurat serviciile sale obediente, premierul Boc a devenit stapanul CCPM prin impunerea "angajamentelor de loialitate".

Mai multi concediati de la corpul de Control au anuntat ca vor da in judecata statul pentru ca socotesc decizia abuziva. Argumentul principal al concedierii, sustinut de OU 3/2009, este ca cei dati afara au pierdut "increderea primului-ministru". Emil Boc spune ca nu poate verifica acte ale vechiului guvern cu oamenii fostului premier: "Un Corp de Control vine si pleaca o data cu premierul", spune el.
Intrebarea e de ce actualul premier nu poate lucra cu angajatii vechiului Corp de Control cand nici Calin Popescu Tariceanu si nici Adrian Nastase nu au schimbat in masa echipa de consilieri de control? Fiecare a schimbat conducerea. Ce s-a intamplat atat de grav la Corpul de Control sau ce nu s-a intamplat in ultimii patru ani de a fost nevoie de o "curatenie generala" fara precedent?

Ce se vede cu ochiul liber
Secretariatul General al Guvernului, condus de Daniela Andreescu, spune ca la Corpul de Control "s-a constatat existenta unor deficiente si nereguli". Una dintre ele este ca, din totalul salariatilor, numai 47, adica 66,20%, au participat la actiuni de control, iar 23 n-au participat la nici un control. Ca unii (circa 40%) au facut intre 5 si 10 controale pe an, altii (11%) au fost la mai mult de 10 controale in 2008, dar oricum mai putin de unul pe luna. Ca actiunile de control au fost realizate prin sondaj si ca, desi majoritatea controalelor constatau nereguli, nu indicau prejudiciile. In urma analizei, noua conducere a Secretariatului General al Guvernului, in cadrul caruia functioneaza Corpul de Control, nu a decis insa concedieri individuale, ci a trecut la concedieri in bloc.


Contraargumentele celor 61 de concediati sunt ca e necesar ca unii angajati sa faca numai munca administrativa si ca numai 45 din 68 au in fisa postului activitati de control, ca in loc de 120 de controale, cat sustine secretarul general al Guvernului, Daniela Andreescu, ca au fost in 2008, au fost de fapt 142. Dar, mai ales, ca numarul de controale pe an depinde de dificultatea lor si ca acest fapt determina si marimea echipei, intre doi si zece consilieri de control.
"Va spun ca am batut cel putin jumatate de tara in acesti patru ani, prin diverse institutii descentralizate din judete, in echipe mixte, cum spune legea, cu Garda Financiara, Curtea de Conturi", a declarat pentru "Romania libera" Emanoil Negut, sef al Corpului de Control in vremea premierului Tariceanu. "Au fost incalcate foarte multe legi prin aceste concedieri", avertizeaza el.


Andrei T. este la Corpul de Control din 2003. Timp de aproape 30 de ani a facut mai mult munca de birou. "Avem cu totii mastere, doctorate, numai eu cat am tot citit in ultimii ani… Era o anumita stabilitate, salariile erau bune… Ne-au dat afara pe OU 3 si un articol din Codul Muncii, nu mai stiu care", imi povesteste el, surprins de virulenta schimbarilor. Nu-l vad pe Andrei agitandu-se pentru ziua de maine: "Ma mai gandesc daca ii dau in judecata. Oul este inca fierbinte".
Expert financiar-bancar, Mihai P. a venit prin concurs la CCPM in 2005. "In termenul legal, ii dau in judecata. E vorba de demnitatea mea individuala si profesionala", spune el. "Credeti-ma, mi-au trecut mii, zeci de mii de hartii si texte de lege pe sub ochi, 100% castigam procesul, o sa ma constitui si ca parte civila", isi pledeaza el cauza la solicitarea "Romaniei libere". "Au invocat art. 65 din Codul Muncii, cum ca decizia de concediere se intampla din cauza angajatorului. Dar art. 16 din OU 3 ne culpabilizeaza ca nu am primit increderea primului-ministru. Au uitat sa ne aduca la cunostinta prin ordin individual ca suntem demisi… Au adunat mere cu nuci cand au numarat controalele…"


Premierul Boc a anuntat ca angajarile pentru posturile vacante se vor face prin concurs. Dar noul sef al CCPM, Sorin Alazaroaie, ne-a transmis ca "printre atributiile CCPM nu se regasesc si cele legate de organizarea posturilor vacante". Cu alte cuvinte, ca secretarul general al Guvernului, Daniela Andreescu, urmeaza sa hotarasca ce se va intampla.

Ce se vede printre randuri
Natura schimbarilor prin care a trecut Corpul de Control in ultimii ani se poate observa cu usurinta in atitudinea sefilor CCPM si in felul in care s-a construit relatia fiecaruia dintre ei cu premierii pe care i-au servit. (Pentru claritate, folosim CCPM pe tot parcursul articolului, desi organismul
s-a numit, in vremea lui Calin Popescu Tariceanu, Departamentul de Control al Primului Ministru).
Potrivit sefului Corpului de Control in mandatul Tariceanu, Emanoil Negut, CCPM este un fel de caine de paza al primului-ministru, care poate actiona la cererea acestuia, dar care se invarte mereu si prin sondaj in toate institutiile si companiile ce au legatura cu banii publici, ca sa descurajeze preventiv eventualele acte de coruptie si neglijenta. "Scopul Corpului de Control este sa dea un semnal ca primul-ministru este interesat in orice moment de felul in care se cheltuieste banul public, ca oricand pot sa fiu si la usa ta, fie ca e vorba de firme sau de institutii centrale sau locale."


Spre deosebire de Curtea de Conturi, care actioneaza post-factum, si de Ministerul de Finante, care trebuie sa parcurga multe proceduri pana sa faca un control, CCPM se poate mobiliza repede si are acces de control nelimitat.
"Munca de control e dificila si presupune experienta indelungata", ne-a explicat consilierul de control Mihai P. "Cei verificati te trateaza tot timpul ca pe un adversar, or, scopul meu este sa discut cu un om care reuseste sa fie relaxat. Dar n-am minimalizat niciodata problemele dintr-un raport de control", mentioneaza el, explicand ca decizia de indreptare a lucrurilor apartine ministrilor, sefilor de institutii ori premierului la care ajung rapoartele de control.
In caz de suspiciuni penale, actele
de control ajung la DNA sau Parchet
(11 cazuri din 121 in 2007).


In ultimii patru ani, CCPM s-a ocupat mai ales de aplicarea acquis-ului (regulilor) europene in diverse institutii. Pana in toamna anului 2007, dar si ulterior, Romania a avut de indeplinit o suma intreaga de obligatii de aderare, toate cu implicatii directe in institutiile romanesti. Pe de alta parte, din raportul pe 2007 reiese ca numai 28 dintre solicitarile de control din acel an au venit de la Calin Popescu Tariceanu si de la Guvern, iar cele mai multe, 80 la numar, s-au desfasurat potrivit unui program propriu de verificari – de la agentii centrale sau companii pana la primarii de comune care lucreaza cu fonduri UE.


Intre 2001 si 2004, sub sefia lui Victor Ponta, istoria CCPM a fost cu totul alta. "Controalele se faceau numai si numai la cererea primului-ministru. Primul-ministru primea informatii de la diverse institutii – SRI, SIE, presa etc. –, pentru unele era sesizat Parchetul. Dar daca primul-ministru dorea sa afle mai multe informatii despre un anumit caz, apela la Corpul de Control, altfel eu nu faceam control. Primul-ministru avea capacitate absoluta de selectie. Cand am declansat controlul la Primaria Bucurestiului, unde era primar Traian Basescu, am facut-o, evident, la cererea primului-ministru. Functiona dreptul discretionar al primului-ministru in aceasta chestiune, el hotara si ce era dat publicitatii", declara Victor Ponta. Mai mult, relatia dintre Adrian Nastase si seful CCPM era definitorie: "Concluziile controalelor erau cunoscute numai de primul-ministru. In calitate de sef al Corpului de Control, eram dependent total de primul-ministru si de increderea lui. De asta ministrii nici nu prea ma simpatizau, eu ascultam numai de Adrian Nastase".


Or, in ultimii patru ani, primul-ministru era principalul, dar numai unul dintre destinatarii concluziilor. Restul erau – potrivit raportului pe 2007 – sefi de institutii, ministri si, dupa caz, DNA sau Parchetul General. Pe de alta parte, se pare ca relatia dintre Calin Popescu Tariceanu si Emanoil Negut a fost una rece in comparatie cu cea dintre Adrian Nastase si Victor Ponta. Victor Ponta spune ca si-a simtit "spatele asigurat
" si ca "atunci cand oameni puternici din teritoriu puneau mana pe telefon ca sa faca presiuni si interventii cand erau verificati, m-am simtit intotdeauna in siguranta". In 2008, Emanoil Negut a fost unul dintre primii demisionari intre demnitarii Guvernului Tariceanu, cu doua saptamani inainte de alegeri: "Mi-am dat demisia cat mai rapid, sperand ca, daca ma retrag eu si predau stafeta imediat, institutia va merge inainte. M-am si intalnit cu actualul sef, dl Alazaroaie, si – dupa parerea mea – discutia mersese foarte bine".

Ce se intrevede
Actualul sef al institutiei, Sorin Alazaroaie, a tras insa cu totul alte concluzii: "Cele mai grave deficiente ale CCPM le-au reprezentat folosirea incompleta a resurselor umane si cheltuirea resurselor existente pe controale inutile si ineficiente". Sorin Alazaroaie isi propune ca "rezultatele actiunilor de control sa fie prezentate in mod real, corect si rapid, astfel incat premierul sa poata lua cele mai bune decizii pentru corectarea deficientelor sistemului". Actualul sef al CCPM a admis insa ca, pe fondul concedierilor, s-ar putea inregistra o prelungire a "timpului de reactie la sesizarile primite, determinata de lipsa de personal".
Victor Ponta crede ca in privinta personalului a dovedit "mai multa cultura institutionala" decat actualii responsabili de la Palatul Victoria, ca "i-a pierdut" pe parcurs pe cei indezirabili. In acest fel a reusit sa alcatuiasca "o garda pretoriana a primului-ministru", asa cum "fiecare sef de institutie are oamenii lui de incredere". Victor Ponta redefineste astfel pozitiv acuzatia lui Calin Popescu Tariceanu aruncata lui Emil Boc, ca isi alcatuieste la CCPM "o garda pretoriana din fideli care sa-i execute ordinele".


Deosebirile dintre cele trei stiluri de a folosi Corpul de Control sunt evidente. Centralizarea, personalizarea si efectele politice si mediatice imediate au dominat institutia in vremea lui Adrian Nastase. Descentralizarea controalelor pana la primarii de comune si statiuni de pe litoral, mizele institutionale europene punctuale, deci mai mici si greu de mediatizat, si un oarecare anonimat prin concursul unui Calin Popescu Tariceanu, nepasator sau incapabil sa foloseasca potentialul politic al CCPM au fost caracteristicile principale in ultimii ani. In aceste zile, "angajamentul de loialitate" reia traditia personalizarii si centralizarii CCPM, dar fara exactitatea birocratica a politizarii din vremea cand guvernul apartinea integral PSD.

Ce se vede din afara
Care este insa mersul corect al lucrurilor? Pare binevenita aici comparatia dintre CCPM si Departamentul de Lupta Antifrauda. DLAF este organismul corespondent in Romania al OLAF, Oficiul de Lupta Anti-Frauda de la Bruxelles, o institutie de control menita sa apere interesele financiare ale UE si reputatia institutiilor europene pe intreg cuprinsul Uniunii. De buna functionare a DLAF ca mecanism de control depinde unda verde pentru banii europeni spre Romania. si asa cum CCPM are drept de control in toate institutiile si companiile romanesti care au de-a face cu banii publici, OLAF/DLAF are acces in orice institutie, centrala sau locala, companie sau corporatie care foloseste bani europeni.
Constatarile din ultimul raport al OLAF (august 2008) ilustreaza cateva dintre principiile dupa care functioneaza organismele moderne de control. Astfel, "cazurile deschise si finalizate de OLAF sunt de o complexitate din ce in ce mai mare", "in 2007, media unui control a fost intre 27 si 28 de luni", adica de mai mult de doi ani, "s-a urmarit si s-a obtinut o mare stabilitate a personalului prin decizia Comisiei de a acorda contracte pe perioada nedeterminata" unui numar mai mare de experti.


Tratamentul aplicat CCPM prin conditionarea pastrarii locului de munca de semnarea unui "angajament de loialitate" fata de premier urma sa devina fapt si la DLAF. Potrivit aceleiasi OU 3/2009, "personalul Departamentului este incadrat numai pe baza increderii acordate de primul-ministru, cu avizul viceprim-ministrului si cu conditia semnarii unui angajament de loialitate. Retragerea increderii de catre primul-ministru, cu avizul viceprim-ministrului, are ca efect revocarea incadrarii".
Am intrebat biroul OLAF de la Bruxelles cum vad oficialii de acolo schimbarile prevazute in OU 3 pentru DLAF. Raspunsul a fost: "OLAF a citit cu surprindere ordonanta de urgenta si a transmis pozitia sa ferma Guvernului Romaniei. Guvernul Romaniei ne-a reconfirmat angajamentul sau de a pastra continuitatea si independenta DLAF". Aceasta pare sa fie explicatia pentru care Secretariatul General al Guvernului ne-a transmis ca "inca nu a operat trecerea efectiva a DLAF din structura Cancelariei Primului-Ministru in cadrul aparatului de lucru al Guvernului", asa cum prevede OU 3.


Corpul de Control este insa o institutie exclusiv autohtona. Iar repolitizarea sa redeschide perspectiva unor noi cutremure politice. Nu intamplator, Valerian Stan, seful CCPM in 1997, a fost eliberat din functie in urma unor anchete privind inclusiv viitorul dosar "Flota", care ii vizau pe ministrii PD din guvernul dominat de PNTCD, iar Ovidiu Grecea, care i-a urmat lui Valerian Stan, a parasit postul in aprilie 2004, acuzand "doi si-un sfert" (DGIPI – serviciul secret al Ministerului de Interne) ca il urmareste si ii asculta convorbirile, dupa care, asa cum ii sta bine unui om care stie multe, a fost numit ambasador in Australia. si, de asemenea, nu intamplator, cel mai cunoscut control al mandatului Ponta i-a vizat pe consilierii de la Primaria Capitalei, dominata de razboiul cu Traian Basescu. 2009 este an electoral, iar la conducerea tarii sunt doua partide care urmeaza sa devina concurente.


INAINTE DE 2005
» 2004 – Presa sustinea ca seful CCPM nu a trimis procurorilor concluzia investigatiilor OLAF care ii priveau pe Viorel Hrebenciuc, fratii Sechelariu, Corneliu Iacubov si Dorinel Umbrarescu.
» 2003 – CCPM condus de Victor Ponta a anuntat 13 cazuri de folosire incorecta a fondurilor PHARE in prezenta sefului OLAF la Bucuresti.
» 2003 – CCPM declanseaza un control la Consiliul General al Bucurestiului. Primarul Basescu il acuza pe Adrian Nastase ca se lupta cu coruptia de ochii lumii.
» 2001 – seful Corpului de Control Ovidiu Grecea acuza DGIPI ca "l-a filat" in timpul unei calatorii in judetul Neamt. Ministrul de Interne Ioan Rus califica informatiile drept "povesti de Fratii Grimm".
» 1997 – seful Corpului de Control Valerian Stan este destituit in urma unor investigatii care priveau ministri PD din cabinetul Ciorbea. Una dintre ele privea dosarul "Flota" in care este implicat Traian Basescu. Ultima expertiza, din 2007, spunea ca prejudiciul este 0, cea initiala vorbea despre 275 milioane euro.

DUPA 2005
» Actul de control de la Compania Nationala de Autostrazi privind Spedition Umb SRL, PA&CO International, EUROCONSTRUCT TRADING 98 SRL si COM-AXA SRL a fost transmis la DNA.
» Parchetul General a fost informat asupra controlului de la Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, unde CCPM a constatat "o serie intreaga de nereguli cu privire la concesionarea activitatilor de explorare si exploatare a resurselor minerale".
» Raportul privind concesionarea Serviciului de Distribuire a Gazelor Naturale a ajuns la DNA, la solicitarea acesteia.
» Controlul la Aeroportul Baneasa privind cheltuirea banilor publici a fost transmis la DNA.
» Controlul de la ANIF in privinta contractelor pentru digurile de la Dunare dupa inundatiile din 2006 a scos la iveala ca nu s-au facut licitatii, desi trecuse perioada de urgenta, si ca nu s-au negociat toate preturile. Actul de control a fost transmis Parchetului General.